Mafia 2 Review in romana (PC, PS3, X360)
Publicat de
Anssan
Mafia II este succesorul jocului cu acelaşi nume apărut în 2002 şi încearcă să facă cel puţin la fel de multă „vâlvă”. Nu mai suntem în 2002, iar concurenţii de pe piaţă sunt destul de serioşi. Dar să intrăm mai adânc în acest review şi să vedem ce are de zis Mafia II.
Jocul de faţă este, la fel ca şi predecesorul său, un third person shooter care încearcă să-ţi dea senzaţia de open world şi care pune mult accent pe transmiterea unei poveşti. Mafia II încearcă să te introducă cât mai adânc în universul propus şi anume lumea interlopă din anii 1940-1950. Iar la acest capitol reuşeşte. De ce zic „la acest capitol”? Deoarece sunt şi câteva capitole la care nu reuşeşte atât de multe. Hai să o luăm treptat.
Jocul spune povestea lui Vito Scaletto, ai cărui părinţi se mută din Italia, încercând să găsească o viaţă mai bună în America. Din păcate nu o găsesc, iar Vito creşte într-un cartier mizerabil descoperind dedesubturile imaginii vibrante a visului american. Tatăl acestuia moare lăsând familia îngropată într-o datorie pe care condiţia financiară foarte proastă nu le permitea să o plătească. Familie formată din Vito, mama sa şi sora sa, Francesca. Bineînţeles că dificila sarcină de a plăti datoria care creştea cu fiecare săptămână îi rămâne lui Vito. Văzând că nu poate obţine suficienţi bani din „joburi” banale, el este conştient că în acest mod nu va reuşi niciodată să strângă suma necesară. Joe, un prieten alături de care Vito a crescut este cel care îl primeşte atunci când se întoarce din cel de-al doilea război mondial. El este de asemenea cel care îi face legătura cu oameni mai „sus puşi” care îi puteau oferi multe, dar în schimbul unor cerinţe din ce în ce mai grele pentru Vito. Acesta trebuia însă să facă rost de bani rapid, iar odată intrat în lumea de sus şi-a promis să nu mai fie sărac niciodată. Dar odată cu bani, maşini, distracţie, femei vin şi multe probleme pentru Vito.
Cam atât despre poveste. Restul aflaţi voi, căci sunt multe de descoperit. Cert este că povestea este un element cheie al jocului care sigur o să vă intereseze. Eu unul aşteptam mai mult următorul cutscene decât următoarea misiune. Păcat că finalul lasă multe întrebări fără răspuns.
S-a depus foarte multă muncă în conturarea personajelor, în animaţii faciale cât mai veridice, în alegerea celui mai bun soundtrack, în alegerea oamenilor potriviţi pentru a împrumuta vocile personajelor din joc, etc... Apropo de personaje, ele sunt jucate de oameni necunoscuţi, nu de actori faimoşi, dar asta nu face ca ele sa fie generice. Din contră. Unele sunt chiar interesante, reuşind să creeze background-ul potrivit pentru povestea pe care jocul vrea să o spună. Ce să mai, se vede că studioul a dorit să facă un joc cu personalitate care să ne introducă în atmosfera anilor 40-50. Asta cât timp nu ne scoate gameplay-ul din atmosferă rapid. Anumite părţi, bineînţeles. Jocul este un third person solid, dar în anumite momente simţi că joci un demo prelungit. Există misiuni foarte incitante, nu mă înţelegeţi greşit, dar sunt foarte rare. Jocul îţi dă câteodată senzaţia că este strălucit şi câteodată că este mediocru. M-am aflat de multe ori în situaţia de a conduce până în locul x, de a vorbi cu personajul y, apoi de a duce personajul y în locul z, unde te întâlneşti cu... aţi prins ideea. Iar în momentele mai bune jocul este un shooter cu mult accent pe cover. Scoţi capul la momentul potrivit, elimini adversarul şi treci la următorul val (iar adversarul scoate capul foarte rar, credeţi-mă. Aveţi timp să mai jucaţi un joc în paralel în timpul schimbului de focuri din Mafia II). Nu scoţi capul la momentul potrivit, înapoi la checkpoint. Checkpoint-urile nu sunt aproape unul de altul aşa că nu scoateţi capul din cover când nu trebuie, asta dacă nu vreţi să jucaţi jumătate din misiune încă o dată. În misiunile mai bune jocul este ambiţios şi sunt câteva chiar foarte bine realizate care o să vă capteze. Dar cam puţine.
Jocul are loc în oraşul Empire Bay, care arată binişor, dar nu vă aşteptaţi la activităţi suplimentare prin oraş pentru că nu sunt. Poţi să-ţi modifici anumite aspecte la maşină, poţi să-ţi schimbi îmbrăcămintea, dar cam atât. Mafia II este liniar, fiind alcătuit din chaptere, aşa că nu sunt prea multe motive pentru a te abate de la firul epic principal (jucat în mod leger, o să petreceţi cam 10-11 ore). Pe mine nu m-a deranjat deoarece când am început să joc Mafia nici nu m-am aşteptat la ceva asemănător cu GTA IV sau Red Dead. E bine când un joc nu încearcă să semene cu altceva. Că tot suntem la gameplay, maşinile îşi fac datoria şi de a fi în concordanţă cu perioada istorică, şi de a te duce din A în B relativ plăcut ca şi control. Armele de asemenea. De la revolver, shotgun, tommy gun la sticle molotov, toate sunt la locul lor. Când nu conducem sau când nu suntem implicaţi în schimburi de focuri, jocul mai conţine şi ceva secvenţe de hand-to-hand combat cu combo-uri decente, dar nimic ieşit din comun. Poliţia este şi ea prezentă la fel ca în primul joc. Şi este la fel de sâcâitoare ca în primul joc atunci când faci ceva în afara legii”. Noroc că de data asta putem prin apăsarea unui buton să limităm viteza maşinii pentru a nu intra în ra...probleme atunci când nu este cazul. Însă nici asta nu e prea folositor atunci când avem de străbătut trei sferturi de hartă. Şi după cum spuneam, multe sunt misiunile care ne propun incitanta activitate de a... conduce de colo-colo. Uneori e mai multă acţiune în cutscene-uri. Este însă şi o parte bună. Atunci când conducem ascultăm muzică la radio. Iar muzica pe o ascultăm este excelentă. Serios. Sountrackul a fost foarte inspirat ales. Pe lângă faptul că simţi cum o maşină a timpului intră în camera ta şi te trimite în acea perioadă, 2k a obţinut şi licenţele unor melodii pe care sigur o să le recunoaşteţi şi sigur o să vă facă plăcere. Punct ochit, punct lovit la capitolul ăsta.
Jocul se întinde pe o perioadă de un deceniu. Oraşul o să evolueze sub ochii voştri în acest timp. Oraşul modest acoperit de zăpadă care îl întâmpină pe Vito când se întoarce din război, devine un oraş viu cu maşini sport, înflorire a modei, glamour, etc...
Calitatea vizuală este şi ea „2010”, neavând prea multe reproşuri la capitolul ăsta. Engine-ul grafic dezvoltat de 2k Cehia îşi face treaba. Iar implementarea Nvidia Physx conferă şi mai mult realism (medii destructibile, explozii, mişcarea hainelor).
Mafia II este o poveste violentă, uneori emoţionantă, uneori exagerată, dar care te face să simţi că trăieşti viaţa unui mobster, cu bune şi rele.
Marea întrebare: merită jucat? În opinia mea, da. Mie mi-a făcut plăcere chiar şi cu micile probleme pe care le are. Mi-a făcut plăcere să iau parte la povestea lui Vito. Mi-a făcut plăcere să fac o călătorie în timp în anii 40. Este o experienţă aparte, pe care eu unul vă sfătuiesc să nu o rataţi.
I-aş fi dat o notă mai mare dacă m-ar fi impresionat mai mult felul cum au fost gândite unele misiuni, că legat de cutscene-uri, pe cuvânt dacă nu am fost numai ochi şi urechi.
Nota: 8
7 septembrie 2010